Cand iubesti




Când iubești - de Virgil Carianopol


Când iubeşti, eşti tânăr totdeauna,
Treci cu fruntea sus, încrezător,
Iei în braţe şi opreşti furtuna,
Duci pe umeri visul tuturor.

Când iubeşti, eşti bun, eşti-nalt, eşti tare.
Aperi cu putere orice legi:
Nu faci răni, te-apleci la fiecare.
Rupi din tine suflet şi le legi.

Când iubeşti, ţii căile măsurii.
Peste toate treci fără dureri.
Nu ascunzi, nu jefuieşti ca furii,
Dai orice, fără nimic să ceri.

Când iubeşti, oricărui i te dărui,
Dai în lături toate şi le poţi…
Doar cu vorba şi cu gândul nărui
Şi te-arunci în luptă pentru toţi.

Virgil Carianopol

Poet român zis şi Virgil Călugăru, a urmat primii ani de școală la Caracal (1916-1922) apoi s-a înscris la o școală militară de artificieri din București (1924-1930). 

Între 1934 și 1938 a audiat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București. A lucrat ca salariat civil în diferite servicii ale armatei.

Din 1956 până în 1963 a făcut închisoare politică la Aiud și Periprava.

Virgil Carianopol a colaborat la revista "Viața literară", condusă de George Murnu, revistă la care colabora masiv și Radu Gyr, sub pseudonimul Tartacot.

Opera sa include versuri avangardiste (Un ocean, o frunte în exil), lirică neoclasică, tradiționalistă (Flori de spini, Elegii și elegii) și care exaltă sentimentul național (Ștergar Românesc), precum și memorialistică (Scriitori care au devenit amintiri).
sursa: wikipedia