Minutul de Poveste de suflet pelerin

Faceți căutări pe acest blog

Asculta, Priveste si Taci

13 mai

Solicitați un link
Facebook
X
Pinterest
E-mail
Alte aplicații

Solicitați un link
Facebook
X
Pinterest
E-mail
Alte aplicații

Postări populare

Minutul de Poveste - Sânziene în mândre Ii

Facebook Pelerini Pelerinaje La Drum cu Sufletul! Facebook Pelerinaje Adriana 0724525041, 0742268568 Minutul de Poveste de suflet Pelerin vă propune să ascultați cu bucurie poezia "Sânziene în mândre Ii". Autor: Angelina Nădejde Fată dragă, pune-ţi ie, Şi cinsteşte-o prin purtare, Nu-i un moft, e-o datorie Şi o clipă de-nchinare. Au purtat-o şi străbunii Când plecau la liturghie, Are-n ea gustul ţărânii Şi-al iubirii de moşie. Au cusut în pânza deasă Greu, cu sufletu-n litanii Şi în lacrimă pioasă Au albit aceste danii. Semne magice, discrete, Doruri prinse-n fir de aţă Parcă-s tainice versete, Plâns şi slavă pentru viaţă. Erminii prin acul vremii, Cruce, floare, frunză, ram, Tu de-mbraci haina luminii Porţi icoana unui neam. Preţuieşte-o! Este sacră! Şi în strai de sărbătoare Tu colindă lumea toată, Dă

Crucea Vietii

Crucea Vieții - de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul Un creştin odinioară Tot se căina mereu: Grea mai este crucea asta Ce mi-a dat-o Dumnezeu! Cum o dau nu-mi merge bine, De necazuri nu mai scap, Şi muncesc din greu ca boul Până cad lângă “proţap”! Iară alţii sunt mai leneşi Şi trăiesc mai în belşug, Numai mie (vorba ceia) “Boii nu-mi mai trag la jug”! Şi ofta creştinul nostru Şi era mereu cârtind: Nimeni nu putea odată Să-l audă mulţumind. Însă cel de sus Părinte Care-ajută pe “mişel” Căutând din cele Sfinte Cercetatu-l-a pe el. A trimes la el un Înger Noaptea când dormea trudit Şi luând pe om de mână L-a urcat pe deal la Schit. Se făcea că este ziua Şi erau numai ei doi Între nişte cruci frumoase Felurite, după soi. Unele erau de aur Altele din fier şi lemn, De argint şi de aramă, Fiecare cu un semn. Zicea îngerul atuncea: “Ia-ţi o cruce, care vrei! Numai potriveşte-o bine Şi te-ntoarce la bordei!”

Mi-e Dor de Tine, Doamne

Mi-e dor Mi-e dor de Tine, Doamne, îmi este atât de dor...! Păşesc pe scara vieţii, şi-n loc să urc… cobor. Pe treptele virtuţii, în loc să cresc… eu scad, Mă prind din nou cu patos, dar tot greşesc şi cad. Cum pot zări Lumina, şi-apoi să n-o ating? Cum să-nţeleg Iubirea, când din iubire plâng? Întinde-mi braţul Doamne şi-ajută-mă Te rog! Cum vrei s-ajung la Tine, cu sufletul olog? Şi cred că poţi de vrei, ajută-mi necredinţei Durerea să mi-o iei, dând aripi biruinţei. Căci ştii că suntem slabi, şi nu putem lupta, Noi ne lăsăm Părinte în Sfântă Voia Ta…! (Parintele Hrisostom Filipescu)

Un produs Blogger